|
|
|
T: Pr. Ioan Simon M. Pr. C. Hausner |
|
1. |
Când nenorociri, necazuri, Peste mine năvălesc; Când mă lupt cu disperarea Şi nu pot s-o biruiesc. |
|
|
Ref. |
Ruga mea să fie, Doamne, Ca a ta în Ghetsemani, Când pe faţă, ca sudoare, Sângele-ţi forma broboane; Sau ca ruga-ţi de pe cruce, Când iertai pe toţi duşmanii; Dar strigai în părăsire “Eli, lama sabachtani!” |
|
|
2. |
Când lovit de-o
nedreptate În mândrie sunt
atins, Ca-n ispita
răzbunării Nu cumva
să fiu învins. |
|
|
3. |
Când dureri
necruţătoare Mă
determină să cred Că ai fi
uitat de mine Sau mă
laşi ca să mă pierd. |
|
|
4. |
Când cuprins de
grea tristeţe Totiu-mi pare
întunecat, Ca în ceasul
încercării Să
rămân netulburat. |
|
|
5. |
Când mă
întreb de insuccese: Pentru ce
să mai trăiesc? Totuşi
vrând să fac în toate Voia
Tatălui ceresc. |
|
|
6. |
Când îmi ceri o
renunţare Ca să merg
pe urma ta Şi
să-mi iau pe umeri crucea, Orişicât
ar fi de grea. |
|
|
7. |
Când mă
voi lupta la moarte Cu-ale iadului
furii Ca s-ajung în
bucuria Aşteptatei veşnicii. |
|