1. |
Când joi seara după cină Mers-a Isus în grădină Şi-a luat cu sine trei Dintre ucenicii Săi. |
|
2. |
Şi-apoi s-a dus mai în sus Plângând pe genunchi s-a pus Şi-a zis: Părinte, Părinte De se poate ia aminte! |
|
3. |
Ca să treacă-acest pahar Of, vai cât e de amar. Atunci un înger de sus Mângâiere i-a adus. |
|
4. |
Şi-apoi s-a dus la ai săi I-a găsit dormind toţi trei, Şi le-a zis: „Cum nu puteaţi, Cu Mine să privegheaţi?” |
|
5. |
Iată-o ceată de argaţi Îmbrăcaţi ca şi soldaţi, Iar Isus cu glasul blând I-a-ntrebat aşa, zicând: |
|
6. |
Ce veniţi aşa-narmaţi Şi pe cine căutaţi? Iar ostaşii i-au răspuns: Noi căutăm pe Isus. |
|
7. |
Iar Isus cu glasul blând: De Mă căutaţi, Eu sunt. Şi L-au prin şi L-au legat Şi la chinuri ei L-au dat. |
|
8. |
Şi L-au dus pe-o strâmtă cale Crucea greu îl apăsa, Iar Isus o ridica. |
|
9. |
Ei îl împingeau-nainte, El zicea: „Iartă-i Părinte!” O, Fiul lui Dumnezeu, Mult ai pătimit şi greu. |
|
10. |
Pentru ale noastre păcate Suferit-ai pân-la moarte. Cunună de spini I-au pus Domnului nostru Isus. |
|