|
1. |
Odată
L-am văzut trecând Cu
turma pe Păstorul Blând. Mergea
cu turma la izvor, Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|
|
2. |
Pe-o
oaie ce căzuse jos, A
ridicat-o El frumos; Şi-a
dus-o-n braţe iubitor Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|
|
3. |
Pe
alta care la pământ Zăcea
cu picioruşul frânt, El o
lega mângâietor Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|
|
4. |
El
le-a iubit cu dor nespus Şi
viaţa pentru oi şi-a pus, Şi
pentru mântuirea lor, Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|
|
5. |
Iar
mai târziu L-am întâlnit, Cu
spini era împodobit Într-o
mulţime de popor Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|
|
6. |
Când
L-am văzut, L-am întrebat, Cine
sunt cei ce Te-au scuipat? Atunci
a suspinat uşor Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|
|
7. |
Şi
Mi-a şoptit duios şi lin, Cei ce
Mi-au pus cununi de spini Sunt
oile ce le-am fost lor Un
Blând Păstor, un Blând Păstor. |
|
|
8. |
Iar
cei ce Mă batjocoresc Şi cei
ce crucea-Mi pregătesc, Sunt
cei la care iubitor Le-am
fost păstor, le-am fost păstor. |
|
|
9. |
Iar
cei ce Mă lovesc turbaţi, Sunt
oile care pe braţ Le-am
dus la câmp şi la izvor Ca un
păstor, ca un păstor. |
|
|
10. |
Tăcu
şi ochii lui senini, De
lacrimi limpezi erau plini, Plângea
de mila oilor Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|
|
11. |
Şi-atunci
oile au venit, Pe
cruce sus L-au răstignit; Iar El
plângea de mila lor Blândul
Păstor, Blândul Păstor. |
|