|
|
Melodie din |
1. |
Sub cer albastru şi senin, Când se coboară, în lumină, Trimisul sfatului divin, Ca să vestească omenirii, Misterul sfânt al mântuirii. |
|
2. |
Mariei îngerul
îi spune: La tine Domnul
m-a trimis Ca
să-ţi vestesc acea minune Ce-ncântă-ntregul
paradis. O, tu
Fecioară-ntre fecioare, De Dumnezeu
eşti Născătoare! |
|
3. |
Maria stă
şi-adânc mirată Priveşte
blândă către el; O, nu te teme,
Preacurată, Îi spune solul
Gabriel; Când Domnul
cerului te cheamă Nu
şovăi ca să-i fii Mamă! |
|
4. |
Maria zice: Se
cuvine Să
facă Domnul cum va vrea; Căci
viaţa mea îi aparţine Şi eu sunt
pururi sluga sa. Voinţa
lui, cea preaslăvită |
|
5. |
Şi taina
se desăvârşeşte: Isus de-acum e
pe pământ; Maria-n trupu-i
zămisleşte Pe Fiul
Tatălui preasfânt. Iar îngerul
smerit se-nclină Spre Maica cea
de haruri plină. În mine fie împlinită. |
|