|
|
|
|
|
|
Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul Sfânt! |
|
|
1. |
Îmblânzeşte-te Dumnezeule, şi nu-ţi mai aminti de
fărădelegile noastre. Iată cetatea sfântă e pustie;
jafului Sionul a fost dat. Trist este Ierusalimul; casa sfinţilor
tăi şi slavei tale, unde te-au proslăvit pe tine
părinţii noştri |
|
|
2. |
Greşit-am cu toţii şi sufletul ni l-am pângărit; şi am căzut ca frunza copacilor; fărădelegile noastre ca vântul ne-au spulberat, iar tu ţi-ai ascuns faţa dinaintea noastră, şi ne-ai lăsat pradă răutăţii noastre. |
|
|
3. |
Gândeşte-te, Doamne, la mâhnirea poporului tău; şi dă-ni-l pe Cel făgăduit. Dă-ni-l pe Mielul stăpânitor al pământului, îndreaptă-l spre lăcaşul noroadelor tale, ca să ridice lanţurile robiei noastre. |
|
|
4. |
Fii mângâiat, fii mângâiat
poporul meu căci e aproape mântuirea ta. Pentru ce durerea te-a doborât şi tristeţea a pătruns
inima ta? Eu te voi mântui, fii fără teamă căci eu sunt
Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, mântuitorul tău. |
|