|
Ref. |
Viaţa e jocul pe care-l
pierzi, Dacă nu eşti stăpân pe ceea
ce crezi, Viaţa e marea pe care te
pierzi, Dacă cu-al tău vapor nu ştii
să navighezi. |
|
|
1. |
Ascultaţi, cum vântul nu tace, Vă rog să plecaţi, lăsaţi-mă-n
pace, De tot acest aer goliţi-mi ograda, Luaţi-mi şi strada. Ajunge! Este prea multă lumină, Prea multe culori, eu vreau numai una, Eu vreau albul zăpezii în toate, Tăcere şi moarte. |
|
|
2. |
Nimic nu este destin şi nici soartă, O lume nebună, nebună, mă iartă, În tine-mi caut zadarnic norocul Dar nu-nţeleg jocul. Ajunge! Este prea multă tăcere, Eu vreau soare, din nou înviere, Cu aer proaspăt umpleţi-mi ograda, Aduceţi şi strada. |
|