Învaţă de la toate

 

 

 

1.

Re                           La

Învaţă de la ape să ai statornic drum;

                                   Re

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,

Re                           La                     Re

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi;

Sol           La              Do        La     Re

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

 

 

Refr.

Re           La                                   Re

Minunat este Domnul, El totul a creat;

      La                          Do               Re

Minunat este Domnul, vorbeşte nencetat;

Sol         La    Re              La              Re

Minunat este Domnul, ne vine-n ajutor;

Sol          La   Re          Do             La        Re

Minunat este Domnul, cânt şi-l admir cu dor.

 

 

2.

Învaţă de la soare că trebuie s-apui,

Învaţă de la piatră ce trebuie să spui;

Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci,

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori,

Să treci frumos prin viaţă; să poţi frumos să mori.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

 

 

3.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;

Învaţă de la ape să nu dai înapoi;

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;

Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti;

Învaţă de la stele ca viaţa s-o cinsteşti,

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;

Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

 

 

4.

Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,

Şi du-te la furnică, să vezi povara ei;

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea;

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.

 

 

5.

Învaţă de la păsări să te înalţi în zbor;

Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seamă, fiu al vremii, prin lumea care treci,

Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci.