|
Ref. |
Do re Viaţa
e jocul pe care-l pierzi, Sol Do Dacă
nu eşti stăpân pe ceea ce crezi, Viaţa
e marea pe care te pierzi, Dacă
cu-al tău vapor nu ştii să navighezi. |
|
|
1. |
Ascultaţi, cum vântul nu tace, Vă rog să plecaţi, lăsaţi-mă-n pace, De tot acest aer goliţi-mi ograda, Luaţi-mi şi strada. Ajunge! Este prea multă lumină, Prea multe culori, eu vreau numai una, Eu vreau albul zăpezii în toate, Tăcere şi moarte. |
|
|
2. |
Nimic nu este destin şi nici soartă, O lume nebună, nebună, mă iartă, În tine-mi caut zadarnic norocul Dar nu-nţeleg jocul. Ajunge! Este prea multă tăcere, Eu vreau soare, din nou înviere, Cu aer proaspăt umpleţi-mi ograda, Aduceţi şi strada. |
|